RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2012

Iti multumesc:)

..ochii oglinda sufletului, poarta cea mai sincera catre sufletul unui om, fereastra ce nu poate fi mascata de nimic..totul este acolo in privirea omului care nu incearca sa ascunda nimic din cea ce simte, ce traieste pentru ca viata este facuta din bine si rau, din putin si mult.. totul este acolo, un amalgam de trairi care ne fac sa cedam uneori, sa zburam alteori pentru ca scena vietii isi asteapta in fiecare clipa actorii..totul pare pierdut si uneori cineva acolo sus ne arata ca nimic nu este pierdut ci ratacit undeva asteptand momentul oportun pentru a fi gasit.. anumite lucruri se intampla exact in momentul potrivit pentru ca in oricare alta clipa nu am intelege de ce, nu ne-am bucura pe deplin de ceea ce ni se intampla.. se spune ca fericirea imbratiseaza numai pe cei care sunt pregatiti sa o traiasca si totul in lumea asta are un scop.. este trist ca uneori realizam acest lucru mult prea tarziu dar totul are un final, totul are un inceput.. am incheiat si am luat totul de la inceput pentru ca continuitatea este cel mai greu de gasit si de intretinut.. suntem distructivi, de prea multe ori tindem sa distrugem foarte usor ceea ce cladim cu multa truda uitand parca de toata calatoria ce ne-a adus in acel punct.. multi ar spune ca sunt trist, eu spun ca privind in ochi poti intelege cum sunt de fapt.. privind adanc in ochii celui de langa tine il poti intelege cu adevarat.. judecam foarte usor si poate uneori un pic gresit pentru ca nu vrem poate sa intelegem, poate nu vrem sa ajutam si e mult mai usor sa credem ceea ce este in fata perdelei de fum.. dincolo de tot acest fum este esenta si cautand esentialul putem intelege cu adevarat lucrurile…. este incredibil cum cineva, in viata fiecaruia iti poate schimba complet o stare, poate sa te faca sa zambesti doar privindu-te, este de neinteles cum totul se poate schimba doar printr-un zambet si in acele clipe iti dai seama ca dictionarul este mult prea sarac pentru ai multumi cum se cuvine.. iti dai seama ca acea stare pe care o traiesti este atat de intensa incat un simplu multumesc este mult prea sarac.. bucuria din ochii sufletului poate fi inteleasa doar privind si intelegand totul, gasind acolo acea esenta care explica totul….iti multumesc simplu pentru ca o simpla pagina nu poate cuprinde totul, iti multumesc pentru ca dincolo de lacrimi acolo undeva a rasarit un zambet.. nu l-am inteles prima oara pentru ca uitasem cum este sa zambesti, uitasem cum este sa te bucuri simplu pret si pentru cateva clipe…. iti multumesc pentru ca am inteles ca totul are un scop si oricat de furios as fi astazi totul are un sens..maine voi zambi si imi voi aminti de toate clipele frumoase.. este tot ce conteaza……..

 
 

Etichete:

atunci si acum

..decembrie atunci si acum… decembrie, luna in care abia asteptam sa vina vacanta pentru a putea merge la tara.. pentru a merge pe ulita prin zapada si sa simt mirosul lemnelor arse in soba, agitatia de pe ulita, cate un guitat de porc ce merge impleticit spre sacrificare, zilele in care alergam prin zapada si apoi fugeam imediat in casa langa soba ca sa ma incalzesc.. imi amintesc si acum ziua in care taiam porcul, parlitul lui cu paie de grau, pomana porcului, toate obiceiurile, toti oamenii din jurul meu.. imi amintesc atunci cand ningea si toti copii erau afara la zapada, ne jucam si fugeam in casa sa ne schimbam si pe urma fugeam din nou la joaca.. oameni de zapada, cazemate din zapada dupa care ne razboiam cu alt bloc, noaptea cand ningea si stateam cu privirea lipita de geam visand la la a doua zi cand urma sa iesim afara si sa calcam toata zapada nou asezata.. imi amintesc cum adunam toata zapada de pe masini si ne bateam cu ea, imi amintesc cum seara turnam o sticla de apa pentru a ingheta si a face ghetus pe care sa ne dam, imi amintesc cum a doua zi un vecin venea cu sare si ne topea distractia.. imi amintesc cum mesele in familie cu bucate alese erau atat de speciale, imi amintesc cum venea mosul si primeam diapozitive pe care apoi le vizionam in camera cu lumina stinsa, imi amintesc cum primeam dulciuri si fructe si ne bucuram sincer, imi amintesc cum mergeam la munte si urcam cu telecabina, cum intram in cabana si mirosul de vin fiert si buna dispozitie erau la ele acasa, imi amintesc cum ne doream sa nu se termine vacanta, cum timpul trecea asa de repede si parca din tot ce traiam ne doream si mai multe lucruri sa facem.. acum insa alergam prin magazine dupa te si miri ce prostii, acum luam preparate deja ambalate,acum cozonacii nu se mai fac in casa tinand de lighean si framantand pana fac basici ci se cumpara de la supermarket sau patiserii, acum nu mai taiam porcul ci cumparam o pulpa de la magazin, acum nu mai iesim la zapada ci taguim pe facebook ca ninge, acum nu mai mergem la mese in familie ci petrecem Craciunul in cluburi, acum nu ne mai bucuram la o simpla jucarie ci asteptam un BMX rosu daca se poate ca de, e Craciunul, acum distractia e sa te prinda Craciunul si anul nou pe partie, acum alergam dupa lucruri care ne aduc o bucurie de moment dar sunt atat de trecatoare, acum in a doua zi de Craciun fugim in magazine sa mancam la fast food un hamburger sau o bucata de pui, acum a doua zi fugim la magazin sa mai cumparam provizii.. atunci lucrurile simple faceau diferenta, acum lucrurile materiale conteaza si te aseaza pe harta „respectului” si a likeurilor.. niciodata o poza de atunci, cu un cadou care noua ne umplea sufletul nu o sa adune likeuri in fata tuturor momentelor din club sau in fata unui ceas de firma, in fata unui cadou rosu:)

 
 

Etichete: ,

………..dragoste………..

..cine esti tu?? cine esti tu si de unde vii, cine te crezi tu sa poti veni si pleca dupa bunul plac? cine crezi ca esti sa poti veni sa te infrupti din tot si dupa sa poti pleca dupa bunul plac… cine esti tu sa apari din senin cand marea este linistita, cine te crezi sa faci valuri intr-un ocean linistit, de ce adierea ta intr-o zi calduroasa ridica atat de mult nisip in aer.. cine esti tu sa vii si sa dai totul peste cap? cine iti da dreptul sa iei fara sa dai nimic in schimb.. de ce te cred oare de fiecare data? de ce cred ca de data asta va fii pentru ultima oara?? de ce ai chip de inger si muscatura de sarpe, de ce dupa fiecare intalnire cu tine am nevoie de zile intregi in care sa incerc sa imi revin.. de ce ai atat de multa putere si o folosesti de fiecare data?? de ce mereu vii si pleci asemenea unui strain in noapte, de ce ai buzele ca mierea si atingerea de fulg de nea?? de ce atunci cand imi spun ca nu te mai cred exact atunci vii si lovesti cat poti tu de tare? de ce nu ma poti lasa in pace din moment ce nu poti sa imi oferi ce imi doresc?? de ce de fiecare data ajungem la acelasi final?? de ce ajung sa te indragesc atat de tare pentru ca mai apoi sa te urasc cat pot de tare? ma intreb de cate ori vei mai sosi si de cate ori vei disparea innainte de a spune ramas bun?? ma intreb daca merita de fiecare data si stiu ca in final ajung sa iti zambesc innapoi, ajung sa te imbratisez si sa ma mint ca totul o sa fie bine… cine te crezi.. tu dragoste sa bati mereu la usa mea desi nu te-am chemat.. cine esti tu de apari in cele mai neobisnuite momente, de dispari cand imi doresc mai mult sa te simt langa mine.. cine esti tu dragoste de poti sa te joci cu sufletele noastre ca la un joc de ruleta… de ce dragoste de fiecare data ma porti prin acest nesfarsit carusel al emotiilor?? de ce dragoste nu poti si tu macar odata, sa te tii de promisione, de ce dragoste oferi bilet numai pentru distante mici…. de ce dragoste iti place sa zambesti si apoi sa dispari in noapte?? ma intreb daca jocul asta al tau are finalitate, daca intr-un final vei veni si imi vei spune ca ramai.. ma vei imbratisa si atunci te voi strange atat de tare incat sa nu iti mai dau drumu, sa nu te mai las sa pleci cand vrei tu dragoste, pentru ca si eu am nevoie de tine dar nici tu nu poti sa fi un vesnic calator.. vei obosi si atunci impreuna vom glumi despre tot acest joc….vom glumi despre toate momentele in care eu te-am primit si tu ai plecat dar de fiecare data am stiut ca te vei intoarce… peste un timp vom glumi pentru ca de fiecare data, dragoste, ai gandit cu inima si nu cu mintea.. iti spun la revedere dragoste dar cat de curand iti voi spune bine ai venit.. bine ai revenit, dragoste…

 
 

Etichete:

alergam spre nimic

alergam..alergam dupa atentie..alergam dupa o masina mai buna,dupa o situatie mai buna…alergam dupa o vacanta mai buna…dupa ceva mult mai bun decat avem..alergam fara limita,fara un moment in care sa spunem stop…alergam pentru ca toata lumea in jurul nostru alearga dupa ceva…prins in acest circuit ajungem sa fugim dupa lucruri care nu ne apartin..alergam si uitam ce ne dorim cu adevarat si atunci am ales sa ma opresc…cu ce difera viata mea de acum fata de cea de acum cativa ani…la ce a folosit toate aceasta fuga…experienta de viata dar un suflet secatuit si vlaguit de putere…un suflet prea gol pentru a mai privi in el…ce imi doresc??toata lumea adreseaza aceasta intrebare retorica dar nimeni nu este atent la raspuns…am alergat si acum cand am hotarat sa fac o pauza nu intereseaza pe nimeni asa ca lumea ne forteaza sa ne suim din nou pe cai si sa alergam…aleg sa alerg doar pentru liniste atat…restul nu mai are nici o valoare..mai trece o zi,o luna,un an dar in final raman acelasi om…mai trist de la an la an…mai gol cu fiecare persoana pe care am pierdut-o,mai singur cu fiecare clipa de atentie pe care mi-am dorit-o si nu a venit….continuam sa alergam si de fapt ramanem pe loc asemenea unui puzzle pe care incercam sa il terminam si in final descoperim ca lipsesc piese…in final lipseste esentialul…

 
 

oare ce e important?!

O lume fara sunete.. o lume cufundata intr-o liniste adanca in care imaginiile se succed fara a fi insotite de sunete, fara a fi insotite de bucuria lucrurilor, de zgomotul naturii, de zgomotul aglomeratiei.. simple imagini desfasurandu-se ca intr-un film mut, o situatie in care noi ne facem muzica fara a stii cu adevarat ce insoteste acele imaginii.. cum este oare sa traiesti o viata intreaga fara sa stii ce voce au oamenii de langa tine, fara sa iti poti auzi propria voce, cum poti privi un canal de muzica fara sunet, fara a stii ca dincolo de a citi pe buzele oameniilor exista si sunete care se succed intr-o armonie continua..cum este sa privim fara a putea auzi, cum este oare sa putem auzi fara a privi lucrurile.. cum putem a iubi fara ca acea iubire sa ne fie impartasita, cum este oare sa tremuram fara ca nimeni sa ne ofera o patura care sa ne tina de cald… sunt situatii si clipe cand poate nu realizam cat suntem de norocosi, cat suntem de inzestrati ca putem auzi, ca putem vedea ca putem sa ne bucuram de tot ce se desfasoara in jurul nostru….de multe ori spunem ca ne este greu, ca trecem prin clipe dificile dar uitam ca clipe cu adevarat dificile sunt cele in care nu putem auzi muzica din jurul nostru, nu putem auzi glasul vietii ce ne inconjoara, sunt momentele in care nu putem vedea daca este zi sau noapte, daca ninge sau ploua, daca cei din jurul nostru zambesc sau plang, clipe cu adevarat grele sunt cele prin care trec cei care au iubire dar nu au cu cine sa o imparta, cei care nu cunosc cuvantul mama sau tata, cei care sunt singuri si nu ii inconjoara nimeni in momente grele macar cu o vorba buna.. sunt momente cand am crezut ca viata este grea dar deschizand ochii pot vedea in jurul meu ca greul este o notiune relativa.. pot intelege ca greu le este persoanelor care sunt un pic diferiti de noi, care poate in anumite situatii se simt marginalizati sau uitati de o lume, o societate care ar trebui sa ne trateze pe toti egal.. si in momentele in care in ciuda tuturor greutatiilor acesti oameni sunt capabili sa zambeasca ne ofera o lectie de viata, ne arata ca greul nu este atins cand ne oprim pe marginea drumului si nu vrem sa mai continuam pentru ca totul ni se pare greu.. greu este cand mergi mai departe cu un rau ce nu poate fi indreptat, greu este cand mergi mai departe fara oamenii care inseamna foarte mult pentru tine, greu este cand mergi mai departe singur neavand alaturi de cine sa imparti totul.. am privit spre zambetul unor oameni pentru care viata este cu adevarat grea si am inteles ca acel zambet este sincer, ca vine din suflet si ca suntem din ce in ce mai putini oameni care le raspundem la acel zambet cu o imbratisare……

 
Un comentariu

Scris de pe 19 Decembrie 2012 în Gandurile bucatarasului

 

.. despre oameni si clipe..

..prietenia.. prietenii, oamenii care ar trebuie sa fie langa tine neconditionat.. prietenia se cladeste pe incredere si se intretine de lucruri comune, de placerea de a fi in preajma celor dragi, prietenia se cladeste pe bucuriile si greutatiile trecute impreuna, pe bucuria dezinteresata.. prietenia nu se cumpara si mai ales nu se inchiriaza cu ora.. nu poti sa numesti prietenie atunci cand intervine conditionarea..persoanele care intra in viata noastra si nu accepta o anumita situatie pe care au gasit-o, persoanele care incearca din prima secunda sa ne schimbe inseamna ca nu ne merita.. inseamna ca isi doresc ceva cu totul altceva si nu ar trebui sa ne schimbam toata viata pentru ceva ce nu are nici un fel de garantie.. prietenia, oamenii care te inconjoara ar trebui sa te inconjoare cu dragoste, sa faca totul mult mai usor.. numai de noi tine pe cine acceptam in viata noastra, cui acordam incredere si in cine merita sa ne incredem.. lumea este orbita de interesul propriu, de fuga continua dupa bani, dupa o situatie mai buna si uita sa se bucure de lucrurile simple, lucrurile care conteaza cu adevarat si trec anii… trec anii si descoperim ca anumite alegeri trebuie sa le acceptam, pe unele le ducem in spate o viata intreaga… am auzit de prea multe ori niciodata, am ales de prea multe ori, orice s-ar intampla voi fi langa tine si viata mi-a demonstrat ca simplele cuvinte sunt doar o miza intr-un joc care nu se incheie niciodata.. ne place sa aruncam cu vorbe de parca am paria la o masa fara miza.. nu mai incercam sa ne gandim ca orice in lumea asta are undeva un ecou, o insemnatate.. daca crezi cu adevarat ca ai prieteni langa tine si dupa cativa ani acei oameni iti spun sa nu ii mai cauti ca deranjezi, ca ii deranjezi in viata pe care o duc in acele clipe inseamna ca nu ai pierdut nimic.. inseamna ca nu a fost prietenie adevarata ci o prietenie bazata pe un interes.. oricare ar fii el.. orice om care joaca un rol la un moment dat o sa ajunga sa clacheze.. nimeni nu poate juca bine sau prost la infinit si atunci cand masca o sa cada o sa isi arate adevarata masura a caracterului.. prietenia nu se masoara in likeuri, nu se prezinta pe facebook ci se simte atunci cand ai mai mare nevoie si oamenii dragi sunt langa tine.. doar pentru o imbratisare nu pentru mai mult….nu banii aduc fericirea ci oameni adevarati din jurul nostru.. banul poate schimba un om numai daca poate sapa intr-un caracter indoielnic, doar atunci cand un zid slab cladit poate fii zdruncinat de un simplu val….

 
Un comentariu

Scris de pe 10 Decembrie 2012 în Gandurile bucatarasului

 

privind catre orizont

.. am mers pe un drum intunecat si rece si mi-am dorit o alinare.. mi-am dorit o atingere, o voce calda care sa ma opreasca din mers, care sa ma faca sa ma intorc, sa imi zambeasca si sa imi spuna ca drumul este mai usor atunci cand ai langa tine prietenii.. prietenii cu adevarat.. am continuat sa merg si imi doream ca cineva sa ma opreasca, sa aud soptind un glas care sa ma incurajeze.. am continuat sa merg si mi-am imaginat cat de usor ar fi totul daca langa tine ai avea oamenii care erau langa tine la bine, oamenii care iti umpleau casa si atunci cand iti doresti sa ii ai aproape nu ii gasesti langa tine.. ma intreb catre ce ne intrebam in aceasta continua fuga săre mai bine, spre mai mult fara a ne opri si sa ne intrebam ce conteaza cu adevarat in viata..inca refuz sa cred ca totul se rezuma la aceasta alergatura ci ca spre acest viitor ne indreptam.. merg in continuare pe alea intunecata si ma gandesc cum ar fi fost totul daca alegeam anumite lucruri, daca poate faceam anumite compromisuri in anumite momente dar uneori incapatanarea te poate duce in locuri in care nici nu visai macar.. merg, merg incet si privesc spre rasarit pentru ca orice alegere am face in viata oricand pot veni alte clipe in care trebuie sa alegi.. important e sa alegem ceea ce ne implineste ca individ… important e sa intindem o mana de fiecare data cand avem ocazia si sa raspundem cu un zambet de fiecare data cand privim incrancerea din jurul nostru.. nu avem garantia ca vom schimba lumea dar putem avea increderea ca privim lucrurile insotite de un zambet.. este bine uneori sa te opresti din alergat si sa privesti de pe margine.. vom fii surprinsi de intreaga perspectiva si poate la un moment dat, atunci cand poate conteaza cu adevarat cineva iti va intinde o mana.. ma ridic si merg mai departe si visez ca trecand de aceasta punte dincolo de ea voi privi in ochi oameni care conteaza cu adevarat…

 
 
 
%d blogeri au apreciat asta: