RSS

Arhive pe categorii: Gandurile bucatarasului

Un an…

Un an, asa de repede trece vremea, un an a implinit blogul meu de bucatarie, un an in care am incercat sa public retete care imi sunt dragi mie, un an in care am gatit multe chestii care nu credeam ca voi interactiona vreodata cu ele, un an in care modul in care priveam gastronomia s-a schimbat complet, un an in care am si alergat dupa vizualizari si rating dar pana la urma este o particica din mine, un blog care imi este tare drag si in care am investit mai mult decat pasiune, un an in care am incercat sa arat cat de usoara este bucataria, cat de usor este in fond fiecare lucru care este facuta cu drag si pasiune, un an in care nu am realizat tot ce mi-am propus dar care m-a facut sa inteleg ca calea lucrurilor este infinita si noua in fiecare zi.. nu te poti plictisi de ceea ce iubesti, nu poti sa stergi totul cu buretele intr-un acces de furie si in final i love cooking.. asta e tot ce conteaza..
Anunțuri
 

unde am pierdut toate astea?!

..ce s-a intamplat cu relatiile pe care le aveam odata, in trecut, ce s-a intamplat cu oamenii care se iubeau si care chiar daca treceau prin momente mai grele nu renuntau, incercau sa se sustina reciproc, sa gaseasca solutii la problemele care apareau, ce s-a intamplat cu oamenii care se iubeau sincer si chiar daca viata nu era condimentata cu restaurante scumpe sau iesiri la fratelli, bamboo sau boa totul era frumos, ce s-a intamplat cu momentele in care ne plimbam in parc, momentele in care ne era suficient daca era unul langa celalalt, ce s-a intamplat cu vacantele in care plecam la mare cu personalul , in care nu aveam masini fiecare din noi, cand mergeam sa stam in gazda sau cu cortul, ce s-a intamplat cu toate momentele in care visam la tot ce vom face impreuna, cand banii nu erau asa de importanti, cand nu ne faceam vacantele in strainatate, cand reuseam sa ne bucuram la o prajitura pe care o imparteam, ce s-a intamplat cu zilele in care mergeam la cinematograf si nu in mall, ce s-a intamplat cu serile in care mergeam la teatru si in care stiam sa ne respectam, sa ne bucuram impreuna, momentele in care ne plimbam prin ninsoare, clipele cand paream inocenti.. de ce a trebuit sa ne transformam atat de mult, de ce in ziua de azi nimic nu pare sa ne mai multumeasca, nimic nu mai e suficient pentru tine, de ce nu mai stim sa ne bucuram de lucrurile simple.. de ce acum cand mergem la restaurant in loc sa ne bucuram unul de celalalt stam si butonam telefoanele, de ce acum cand mergem in masina in loc sa vorbim, sa ne spunem ce am facut peste zi stam si vorbim interminabil la telefon, de ce nu mai avem timp pentru noi si suntem prinsi in tot felul de discutii fara sens, de ce nu ne mai imbratisam si nu ne mai soptim vorbe dulci, de ce acum desi pare ca avem totul de fapt am pierdut tot ce era frumos.. de ce acum nu mai stim sa ne bucuram de frumusetea relatiei, de inceputurile ei, de ce acum trebuie sa facem imediat sex pentru a ne da seama daca ne potrivim, de ce nu mai vrem sa luptam pentru relatiile noastre, pentru oamenii de langa noi, de ce acum avem relatii mai multe decat degetele de la maini, de ce alergam fara ca macar sa stim unde ne indreptam?! de ce nu putem sa fim un pic mai chibzuiti, mai cerebrali, de ce nu mai pastram acea doza de mister si oferim totul pe tava din prima?! de ce am ajuns sa fim condusi de poftele trupesti, in toaleta, la betie in fel de fel de momente care nu au nici o legatura cu dragostea, de ce ne vindem oricui in orice clipa, de ce traim din imagine si nu din ceea ce facem??? de ce nu putem sa mai copilarim alaturi de omul de langa noi, de ce nu putem sa mai facem pasi impreuna, sa crestem impreuna, sa aflam ce ne place, cum ne place??!! ne place sa traim intens dar adevarul e ca nu traim nimic cu adevarat..am devenit simple unelte fara suflet care astazi suntem in mainile cuiva, a doua zi suntem aruncati ca niste sosete folosite.. dramatizam, plangem, ne comportam ca si cum nu am avea nici o vina dar uitam ca in final dormim dupa cum ne asternem..

 
2 comentarii

Scris de pe 21 Februarie 2013 în Gandurile bucatarasului

 

Etichete:

pentru ca asa trebuie sa fie

..am facut toate greselile posibile si imposibile pe care un barbat la varsta mea le putea face, am ales uneori mai prost decat ar alege si un copil de 6 ani dar in fond toate au reprezentat alegeri firesti, alegeri pe care trebuie sa le facem in fiecare zi.. in fiecare dimineata incepem sa alegem, alegem cu ce sa ne imbracam, ce dorim sa mancam la micul dejun, alegem sa zambim sau sa fim ganditori.. in fiecare clipa alegem chiar daca ni se par lucruri marunte, chiar daca orice alegere pare nesemnificativa ajungem sa avem o suma a tuturor acestor alegeri…oricine greseste si pana la urma trebuie sa ne acceptam aceste greseli… am ales impulsiv in multe momente, am ales in functie de feeling-ul pe care l-am avut si de multe ori am avut de suferit dar totul a fost frumos cel putin pana intr-un anumit punct… am facut greseli pe care acum, privind inapoi, nu le-as mai face intr-o 100 de ani dar au fost alegeri in momentele respective…am ajuns sa inteleg acele alegeri, sa mi le asum si sa le accept.. nu le mai ascund sub pres, nu incerc sa par ceea ce nu sunt, nu mai conteaza parerea celorlalti despre mine, nu mai conteaza tot ce se invarte in jurul nostru…pana la urma conteaza ce se intampla cu noi, nu ceea ce se intampla dincolo de tot ce  ne inconjoara…nu poti sterge anumite greseli, nu le poti lua cu tine, dar poti invata sa le lasi in spate, sa incerci sa dai deoparte regrete, tot si sa intelegi ca modul in care gresesti in fond este modul in care alegi si reactionezi in conditii limita sau de stres…daca totul este in aer este cu un anumit scop, daca totul are atat de multe semne de intrebare este pur si simplu pentru ca asa trebuie sa fie… daca am gresit, daca am invatat, daca am reparat, daca am construit?!… toate se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample:)

 
 

Etichete:

14 februarie, o zi si atat

.. cand ai batut la usa mea nu ai intrebat daca e luni sau joi, nu te-a interesat daca e frig sau soare, cand ai aparut in viata mea nu a contat daca totul merge bine sau dimpotriva, nu a contat daca eram pregatit sau nu, totul s-a intamplat brusc si fara ca nimeni sa premediteze ceva.. cand ai aparut in viata mea nu am stiut de la bun inceput la ce sa ma astept sau daca o sa dureze pentru totdeauna, nu am stiut daca primii pasi vor fi dificili sau totul o sa mearga de la sine.. cand ai aparut nu stiam ce anume imi doresc, nu credeam in multe lucruri si cu siguranta nu stiam daca ziua de 3 sau 23 sau oricare alta zi din calendar are o insemnatate anume.. si da ai aparut asa cum apari mereu, ai aparut si din prima clipa am decis sa te pastrez doar pentru mine, am incercat sa am grija de tine, am incercat sa fac in asa incat sa fie bine.. da mai si gresim in viata si te-am pierdut… te-am pierdut si m-am simtit lipsit de toata energia, simteam cum ma doare fiecare particica din corp dar zilele au trecut si totul incepea sa se vindece… ajunsesem sa inteleg acest sentiment, sa ma obisnuiesc cu el si stiam ca vei reveni in viata mea…nu puteam sa stiu cu exactitate pentru ca mi-ai demonstrat de atatea ori ca punctualitea nu este atuul tau forte dar stiam cu siguranta ca vei reveni odata.. si te-am asteptat, am privit in jurul meu la persoane pe care le vizitasei inainte si am asteptat.. am stiut ca este imposibil sa uiti adresa mea, sa uiti ca indiferent de greseli sau nu, de reusite sau nu, de multele vorbe spuse sau nu vei reveni.. iti place sa ma porti in bratele tale, iti place sa ma seduci si nu am avut o clipa in care sa cred ca ai plecat definitiv…si cu toate astea ma intreb de ce ar trebui sa vina o zi anume in care sa te imbratisez, in care sa te sarbatoresc.. de ce sa nu ne putem bucura de acest sentiment in fiecare zi, de ce sa nu iti arat cat de mult insemni pentru mine in diminetile racoroase, in apusurile calduroase.. nu, nu te voi imbratisa altfel intr-o banala zi de 14 pentru ca stiu ca nimic nu a fost programat. nu am stiut cand apari la usa mea asa ca lasa-ma sa te surprind, lasa-ma sa aleg eu cand este 14 pentru mine nu cand privesc spre calendar.. nu am nevoie de o intreaga campanie publicitara, de atata rosu in jurul meu, de atatea dulciuri ca fac diabet instant numai privind, ca sa iti spun ca te iubesc.. te iubesc si pe 1 si pe 13 si pe 23, te iubeam si ieri, te iubesc azi si cu siguranta te voi iubi si maine indiferent daca se nimereste a fii 14 sau 24 pentru ca totul este atat de imprevizibil incat face ca totul sa fie frumos.. iarta-ma ca nu am trimis buchete virtuale, ca nu am avut o cina romantica, ca nu am avut petale de trandafir pe pat dar sa stii ca nu trebuie sa mai astept un an pentru a ne bucura de toate astea.. o putem face oricand pentru ca amandoi stim la fel de bine ca poti veni maine, peste o saptamana sau o luna.. nimeni nu poate stii cu adevarat… sau ai venit deja:)?!

 
 

eu am plans, tu oare?!

Dau drumul la televizor si incep sa butonez.. brusc ma opresc un pic pentru ca vad un barbat plangand intr-o emisiune live.. este Mihai Mitoseru care dupa 10 ani vine sa isi planga drama traita la tv.. mut postul putin mirat de tot ce se intampla si vad un alt barbat plangand.. rapid imi zboara gandul spre fraza si barbatii plang si devin din ce in ce mai confuz.. Stefan Stan, vocea romaniei acest barbat care nu cred ca duce lipsa de admiratoare isi plange dragostea la televizor.. nu am nici un drept sa il judec, sa spun eu daca este adevarat totul sau o chestie regizata.. pur si simplu este o situatia normala din viata fiecaruia care este megaexpusa…mut canalul si vad cumo femeie, de aceasta data, plange.. este nimeni alta decat Andreea Mantea care isi plange dragostea.. incerc sa inteleg ceva penttru ca nimic pare sa nu mai aiba logica.. El plange dupa ea, el recunoaste ca o iubeste si este o femeie pe care a asteptat-o intreaga viata, ea spune acelasi lucru dar in loc sa fie unul langa celalalt fiecare sta separat si plange in fata telespectatoriilor.. desi de multe ori ne dorim sa aflam totul despre idolii nostri uitam ca in fond sunt oameni, ca au dreptul la viata lor, la slabiciunile lor, ca sunt sortiti greseli si ca o viata expusa ajunge pas cu pas sa te manince de tot ce mai este viu in tine… toata lumea plange la televizor si in timpul asta audientelor sar in sus si te intrebi oare asta vrea sa vada lumea?? da, desi pare ironic lumea vrea sa vada drame, vrea sa vada cum exista oameni carora le este greu, ne place circul si totul a devenit asemenea unui drog/unui medicament.. reprezinta o alinare sa vedem ca si altora le este greu, este un fel de asumare a intregi situatii…ne place sa vedem astfel de lucruri, ne regasim in ele si practic ne spunem ca daca si lor li se intampla atunci si noi ne putem ridica si merge mai departe.. ar trebui sa ne ridicam singuri, sa intelegem ca viata fiecaruia este diferita desi traim situatii similare.. ar trebui sa intelegem ca fiecare din noi am plans la un anumit moment, tuturor ne-a fost greu dar asta este drumul vietii.. insa o sa fie bine pentru noi toti si in final nu o sa mai conteze daca Stefan se impaca cu Andreea, nu o sa conteze daca Mihai o sa isi gaseasca linistea pentru ca in fond asta tine strict de ei ca indivizi.. noi ne traim dincolo de toate aceste lucruri viata cu bune si cu rele… trebuie sa alegem sa ne traim si sa ne bucuram de viata noastra, sa alegem sa traim totul prin ochii nostri nu prin sticla unui televizor.. ei au plans, eu am plans, tu oare ai plans vreodata??

 
Un comentariu

Scris de pe 8 Februarie 2013 în Gandurile bucatarasului

 

Alegeri

Se intampla sa gresim, traim momente in care desi dorim sa facem foarte mult si sa facem bine un lucru in final descoperim ca de fapt am gresit si atunci se intampla sa avem zeci de ganduri si intrebari.. incercam sa ne dam seama ce nu a mers, de ce nu a mers si usor usor desi incerci sa gandesti pozitiv sa cauti alte variante de a duce la bun sfarsit ce ai inceput, usor usor incearca sa isi faca simtita prezenta ideea de a abandona acel lucru.. te simti descumpanit, dezamagit ca ceea ce iti doreai nu se intampla si ai tendinta de a face alegeri pripite, de a lua decizii la cald pentru ca simti ca trebuie sa fie ori alb, ori negru.. de multe ori uitam ca situatia poate avea si accente gri si ca e bine uneori sa calculam mai bine situatia.. sa incercam sa ne dam doi pasi in spate si sa intelegem ca nu toata lumea simte lucrurile cum le simtim individual, sa intelegem ca in lumea asta mare cu greu poti gasi cat de cat doua persoane care sa se asemene foarte mult.. trebuie sa acceptam idea ca in final lucrul cu oamenii poate fi dificil, ca fiecare vede lucrurile in felul lui si ca punand totul la suflet nu ajungem nicaieri.. faptul ca poate ne consumam in interior, ca poate ne afecteaza viata de zi cu zi in final nu o sa conteze foarte mult si desi imi pierdusem increderea intr-un sfat oferit din prietenie am primit un astfel de sfat.. o discutia m-a facut sa vad ca totul are si o alta fata, ca lucrurile pot fii privite si altfel si ca desi ne este greu, desi poate nu vrem sa acceptam in anumite situatii trebuie sa acceptam ca totul se intampla si asa.. modul de a privi lucrurile, acceptarea lor reprezinta primul pas spre rezolvarea lor sau cel putin catre o viata cu o grija in minus.. traim momente intr-o societate care a uitat ce inseamna sa daruiesti si sa il ajuti pe cel de langa tine, traim intr-o societate care ne-a facut sa devenim individualisti si cum se spune o societate care ne educa sa avem soriciul gros.. este trist, dar atat de sanatos uneori.. Ma bucura insa ca am intalnit si oameni care ne arata ca totul poate sa fie si altfel.. sunt momente cand e mai indicat sa ocolesti muntele decat sa incerci sa il escaladezi.. nu este nimic rusinos si poate ca in final drumul ce urmeaza o sa fie un pic mai lin..

 
 

Etichete: , ,

……

Ura dintre doi oameni prinde radacini acolo unde greseala a intervenit intre cei doi, unde a crescut dezamagirea, unde frustrarea isi face loc usor usor.. ura dintre doua persoane care odata s-au respectat vine in urma lucrurilor ce deja au avut loc, vine din neintelegerile ce la un anumit moment au facut ca cele doua drumuri sa se separe.. avem aceasta slabiciune de a fii furiosi, de a ne simti uneori dezamagiti de persoanele in care am avut incredere, da a simti oarecum un sentiment de tradare din partea celor care au fost langa tine si alaturi de care ai impartit totul…cand pierdem ceva si regretam acel lucru atunci modul de a vedea lucrurile, de a aborda totul se schimba si iei decizii care in alta situatie nu ar fi fost macar printre optiuni.. aruncam cu vorbe uitand ca vorbele se sterg foarte greu si ca o jignire, un cuvant care doare lasa urme adanci.. de ce doi oameni se urasc.. ura vine si ca un sistem de autoaparare inpotriva celor pe care ii consideram daunatori, care aduc odata cu ei si multa durere in noi si atunci tindem sa ii respingem, tindem sa ii tratam cu totul diferit decat pe ceilalti…ura este un sentiment care ne invenineaza mintea, un lucru de care ar trebui sa ne lepadam pentru ca in final nu aduce nimic bun… nimic facut fortat, facut cu jumatati de masura nu poate aduce un lucru bun.. poate complica foarte mult si poate agita o mare care este deja linistita………

 
 

Etichete:

 
%d blogeri au apreciat asta: